Incep sa inteleg bucuria Tainei!

 Încep să înţeleg bucuria Tainei

 Când mă săruţi aprizând lumina Tainei, 

 Din degetele tale cu ondulări de mare a sufletului 

 Când declari universul subordonat lor 

 Precum sunt izbucului tău de curgerii tale 

 (Uit mândria, datoria, eul mi-e străin, schimbat!) 

 Cu atâta vinovăţie a patimii distilate
 Că simt atingerea înălţând, dăruirea căutând
 Prin prima ofrandă, Taina împlinirii ca bucurie
 Cea fără de  noi apărută – fluxul fără trupuri
 Dar, cu soare, lună, luceferi albaştri prin noi:
 Rogu-te , lasă-ţi degetele să alerge încă şi încă
 Să adune mângâieri neînchipuite, întâmpinate
 Cu ce poate întocmi omul cuprins, pulsatoriu 

 Iubitoarea care sfidează marginile iubirii
 Rogu-te, fii valul în părelnicia ţărmului nostru
      - Oare ce poate fi marea fără ţărm?
Fii albina ce-adună polen în extazul zborului
      -Oare ce poate fi albina fără zbor? 

Primeşte-mă închinare de floare sub soare 

De mare-n bunăvreme cu valuri prinse-n dor!

                                                                  AncaLup(Inspiratie)